Dăunători în cultura de porumb: Helicoverpa armigera

Schimbările climatice din ultimii ani favorizează, printre altele, apariția și dezvoltarea unor dăunători, care în trecut nu au prezentat o mare importanță pentru fermieri. Din această categorie face parte și Helicoverpa armigera, cunoscută că omida fructificațiilor sau omida capsulelor de bumbac.

Specie polifagă din Ordinul Lepidoptera este întâlnită în Asia, Africa, sudul Europei, estul Australiei și în unele zone din Nouă Zeelandă și atacă peste 120 de specii de plante cultivate și spontane, provocând importante pierderi economice la unele culturi cum ar fi: leguminoase, porumb, tomate, bumbac, sorg, plante ornamentale și pomi fructiferi.

Este un dăunător destul de greu de combătut datorită faptului că ciclul de dezvolare al acestei lepidoptere este de aproximativ 42 de zile.

Adultul are o culoare gri-brună cu o serie de linii transversale, închise la culoare , pe aripile anterioare, iar pe cele posterioare prezintă o zona mai deschisă la culoare, care înconjoară un punct negru. Anvergura aripilor este de aproximativ 35 mm. Adulții sunt fluturi nocturi (zboară, se hrănesc, se împerechează și depun ponta la amurg).

Oul are dimensiunea a aproximativ unei jumătăți de gămălii de ac și este alb perlat.

Acest dăunător are șase stadii larvare. Larvele din primele stadii au aproximativ 3 mm lungime și sunt de obicei verzi, dar din stadiul 4 dimensiunea lor poate ajunge până la 35-40 mm, iar culoarea lor poate varia (chiar și pe aceeași plantă atacată) de la verde până la roz, maro și chiar maro închis- negru. Totuși larvele de Helicoverpa se pot diferenția ușor de cele ale altui dăunător deoarece pe mijlocul spatelui prezintă o linie dublă mai închisă la culoare, mărginită de struri deschise la culoare pe fiecare parte a corpului și patru negi dispuși în formă de trapez.

Pupele au culoare brună, iar impuparea are loc în sol.

Iernează în stadiul de pupă în stratul superficial al solului, iar fluturii încep să zboare la sfârșitul lunii Aprilie - mijlocul lunii Mai. Poate depune ouăle oriunde pe plantă, dar în timpul mătăsitului preferă să le depună în jurul mătăsii, o femelă putând depune până la 1.500 ouă într-o perioadă de 14 zile. Acestea eclozează în 3-7 zile, iar larvele ating stadiul de maturitate în 2-3 săptămâni. Larvele din primele stadii se hrănesc cu limbul foliar, dar cele mai păgubitoare sunt cele care se hrănesc cu mătasea și apoi cu boabele în formare, rozând galerii pentru a pătrunde în interiorul lor. Știuleții afectați prezint urme de excremente și perforații în pănuși, iar dacă condițiile climatice sunt favorabile, în urma atacului se poate instala Fusarium.

Având o dezvoltare rapidă, combaterea chimică este destul de greu de aplicat, dar pentru a prinde perioada optimă se pot instala capcane feromonale pentru monitorizare. Dintre măsurile preventive amintim: arătură adâncă, fertilizare echilibrată, combaterea buruienilor.