Dăunători în cultura de porumb: Giberella și Fusarium

Alături de grâu și orez, porumbul este una dintre cele mai cultivate plante la nivel global, fiind prezent pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Acest lucru se datorează și faptului că este ușor de cultivat în diferite medii de cultură, are producții mari, iar boabele au un conținut ridicat de amidon.

Ca și în cazul altor plante de cultură și porumbul este susceptibil la apariția bolilor care pot afecta toate organele plantei, împedicându-i creșterea, dezvoltarea și producând pierderi de producție.

Sunt multe boli care pot apărea în cultura de porumb, dar cele mai frecvent întâlnite sunt putregaiurile. Acestea pot afecta rădăcina, tulpina și știuleții.

Putregaiul tulpinii și al știuleților este o boală provocată de ciupercile din genul Fusarium (Fusarium verticilloides, Fusarium graminearum-Giberella zeae), de aici și denumirea de fuzarioză.

Infecția la nivelul rădăcinilor survine în momentul în care aceasta intră în contact cu ciuperca care iernează în sol sau în resturile vegetale. Pe rădăcini apar pete de decolorare brune, care evoluează până la a cuprinde toată rădăcina, iar uneori pe ele se poate dezvolta o pâslă rozalie.

Infecția la nivelul tulpinii apare, de obicei, imediat după polenizare, sub tecile frunzelor sau în jurul rădăcinilor coronariene. Funzele se decolorează în verde mat, uneori chiar gri, pe limbul foliar apar pete de dimensiuni variate, acoperite în unele cazuri de o pâslă, iar tuplina prezintă dungi de decolorare. Pe măsură ce boala avansează, pătrunde în interiorul tulpinii, țesuturile se dezintegrează, rămânând intacte doar fibrele vasculare. Uneori în interiorul tulpinii se poate observa o pâslă roz, iar la nivelul internodiilor un cerc negru, format din periteciile ciupercii, ce poate fi ușor răzuit. De obicei plantele se frâng de la nivelul internodiilor afectate.

Infecția la nivelul știuleților începe, în mod frecvent, de la vârful acestora, fiind asociată cu atacul insectelor sau cu alte daune ( panusi deschise unde stagnează apa, grindină, etc). Boabele afectate sunt acoperite de o pâslă albă, roz, somon sau lila, pâslă ce se poate extinde și pe mătase și în timp putrezesc. Când infecția este puternică, panusile se lipesc de boabe și în acel loc apar pete brun-închise, iar pe ele pot apărea puncte negru-albăstrui. Ciuperca eliberează în bob micotoxine, iar aceste devin toxice și nu mai pot fi consumate.

Dintre măsurile de prevenire pentru aceste boli amintim: tratamentul semințelor, rotația culturii, utilizarea unor hibrizi toleranți la boli și dăunători, distrugerea resturilor vegetale, recoltarea în perioada optimă și depozitarea în condiții corespunzătoare.