You are here

Demontarea celor mai des întâlnite mituri legate de lupoaie

Noutăți
10.04.2019
România, toate regiunile

Lupoaia (Orobanche cumana), buruiana parazit în cultura de floarea-soarelui, reprezintă o problemă serioasă în zonele cu terenuri infestate. Cu un grad ridicat de evoluție, o capacitate mare de a rezista în sol și o răspândire relativ rapidă în teren, lupoaia trezește multe semne de întrebare privitoare la biologia și combaterea ei. Din acest cumul de factori, au rezultat dealungul timpului mai multe mituri pe care încercăm să le demontăm mai jos.

Mitul 1: Cel mai des întâlnit factor pentru răspândirea lupoaiei este vântul. 

Cel mai probabil, mitul își are originea în faptul că sămânța de lupoaie este foarte mică. Semințele de lupoaie au dezvoltat însă, unele caracteristici pentru a evita parcurgerea în zbor a unor distanțe mari. Acestea sunt suficient de electrostatice pentru a se agăța de particulele de sol de îndată ce le ating. Majoritatea semințelor mature cad pe sol, pe o rază de jumătate de metru de planta mamă. În consecință, 95% dintre semințe rămân în sol, în apropiere de planta de lupoaie.

Mitul 2: O rotație de 9 ani reduce infestarea cu lupoaie în cultura de floarea-soarelui

Semințele de lupoaie pot rezista peste 20 ani în sol.

Acest mit a luat naștere din observațiile făcute la începutul secolului al XX-lea, în unele zone din Rusia plantate cu floarea-soarelui, unde rotația culturilor a inclus adesea porumb între două culturi de floarea-soarelui, într-o perioadă de nouă ani. Porumbul este o cultură capcană pentru lupoaie, deoarece induce germinarea seminței parazit, dar nu o găzduiește. Astfel că, semințele de lupoaie germinează și mor, fără a avea o gazdă compatibilă pe care să se atașeze, având ca rezultat reducerea cantitatii de semințe de lupoaie din sol.

Concluzia: o rotație de nouă ani nu controlează singură lupoaia. Culturile capcană în rotație cu floarea-soarelui s-a dovedit, însă, că reduc în fiecare sezon cu 50-60% cantitatea de semințe de lupoaie din sol.

Mitul 3: Arătura adâncă reprezintă o metodă bună de control al lupoaiei

Acest mit provine, probabil, din observarea faptului că infestările plantelor de floarea-soarelui cu lupoaie sunt localizate în partea superioară a rădăcinilor.

După arătură, semințele de lupoaie găsesc condiții ideale pentru supraviețuirea pe termen lung, acestea rezistând mai mult în sol decât la suprafața acestuia. Mai devreme sau mai târziu, executarea unor lucrări de arătură le va readuce în locul corespunzător pentru a infesta plantele de floarea-soarelui. Lucrările de arătură cresc și gradul de eroziune a solului, ajutând astfel la răspândirea semințelor de lupoaie. Neexecutarea lucrărilor de arătură s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de a reduce infestările cu lupoaie și de a împiedica extinderea parazitului.

Mitul 4: Gradul ridicat de infestare în câmp este cauzat de folosirea semințelor de floarea-soarelui infestate cu semințe de lupoaie

Semințele de lupoaie pot impurifica semințele de floarea-soarelui, însă, acest lucru este frecvent în cazul semințelor necertificate. Semințele certificate, hibride, sunt produse de obicei în câmpuri fără lupoaie pe teren irigat și în țări fără lupoaie.

În cazul în care sămânța de lupoaie ajunge în câmp prin intermediul semințelor de floarea-soarelui, provenite din surse nesigure, acestea vor produce infestarea unui număr limitat de plante în câmp, care adesea nu sunt observate. Pentru infestare masivă este nevoie de milioane de semințe de lupoaie, de aceea de la infestarea primară până la infestarea ridicată a câmpului, este nevoie de 3 sau 4 culturi de floarea-soarelui.

Pentru a preveni infecția puternică a câmpului, se recomandă utilizarea hibrizilor cu rezistență genetică împreună cu aplicarea erbicidelor din sistemul Clearfield®, imediat după observarea infecției primare, limitând astfel înmulțirea semințelor de lupoaie în sol.

Mitul 5: Hibrizii rezistenți nu pot fi infestați cu lupoaie

Acest lucru nu este adevărat.

Mecanismul de rezistență al hibrizilor poate eșua în anumite circumstanțe ducând la apariția unor infestări sporadice. Eșecurile mecanismului de rezistență au adesea legătură cu stresul sau îmbătrânirea plantelor de floarea-soarelui. La plantele de floarea-soarelui aflate la maturitate, mecanismul de apărare nu mai funcționează cauzând infestări târzii în cultură. Acestea constituie de multe ori un factor favorizant pentru generarea de mutații și apariția de rase noi de lupoaie.

De asemenea, sămânța de lupoaie produsă în sezonul curent într-un câmp infestat, reprezintă adesea un amestec de rase, inclusiv multe mutații noi generate la întâmplare. În funcție de gama de rase la care este tolerant hibridul de floarea-soarelui ce va fi cultivat în sezonul următor, pot apărea sau nu plante infestate în cultură.

Istoria arată că, de îndată ce un nou hibrid rezistent este plantat, riscul de apariție a unor rase noi de lupoaie este foarte crescut, acesta contribuind la selecția raselor noi. De aceea, utilizarea unui model integrat de combatere, care să combine rezistența genetică, combaterea chimică și respectarea unor bune practici agricole legate de rotația culturilor este cel mai eficient pentru gestionarea pe termen lung a lupoaiei.

Syngenta este lider european în cultura de floarea-soarelui, cu o gamă largă de hibrizi, fiecare creat pentru a răspunde nevoilor fermierilor de pretutindeni. În România, portofoliul Syngenta cuprinde hibrizi pentru tehnologiile Clearfield®, Clearfield Plus®, Express® sau Convențional precum și hibrizi de tip linoleic și higholeic. Investind în cercetare-dezvoltare, dezvoltăm continuu soluții pentru o agricultură durabilă. Astfel că, pentru managementul durabil al lupoaiei (Orobanche cumana), în cultura de floare-soarelui, soluția noastră presupune folosirea de hibrizi toleranți la lupoaie în combinație cu aplicarea tehnologiilor Clearfield® sau ClearfieldPlus®. Pentru fermele cu infestare puternică cu lupoaie, și acolo unde există riscul apariției infecțiilor târzii, recomandăm cultivarea hibrizilor SY Odessa CLP sau SY Katana CLP cu aplicarea erbicidului Listego®Plus în doză de 2 litri/ha, în stadiul de 6-8 frunze al culturii de floarea-soarelui.