Semănatul în epoca optimă a culturii de floarea-soarelui
Germinarea și răsărirea plantelor de floarea-soarelui este condiționată de temperatură, textura solului și umiditatea acestuia.
Observăm în ultimii ani o tendință în a se devansa semănatul la floarea-soarelui mai devreme decât epoca optimă. Este foarte important de știut că atunci când semănatul se efectuează mai devreme, iar temperatura solului este mică, perioada de răsărit se prelungește. Plantele răsărite în aceste condiții sunt neuniforme, firave, fiind supuse unui risc al atacului dăunătorilor și bolilor. Însămânțarea prea devreme, înseamnă și o răsărire eșalonată, o cultură neuniformă, existând totodată posibilitatea ca un procent de semințe să mucegăiască. De asemenea, apariția buruienilor timpurii și competiția florii-soarelui cu aceste buruieni, pot diminua considerabil producția.
Sistemul radicular al tinerelor plante se dezvoltă mult mai profund și pe verticală într-un sol afânat, cu o temperatură adecvată, atunci când semănatul se realizează în perioada optimă. Prin comparație, se observă o dezvoltare pe orizontală a sistemului radicular într-un sol unde temperatura este mai mică în adâncime. Această evoluție a inrădăcinării pe orizontală, și nu în stratul profund al solului, duce la o epuizare rapidă a solului în elemente nutritive, o disponibilitate hidrică scăzută în perioada de umplere a semințelor dar și o sensibilitate mai mare a culturii la cădere.
Expunerea plantelor de floarea-soarelui la temperaturi scăzute pentru o perioadă scurtă de timp (șoc termic, fără o ,,precălire’’ a plantei - aclimatizare) poate să aibă un efect negativ prin limitarea creșterii plantelor, vătămarea vârfului de creștere, o posibilă ramificare a plantelor și o cultură neuniformă.
În ultimii ani, se observă o intensificare a atacului de boli, în special mana (Plasmopara halstedii), putregaiul alb (Sclerotinia scletotiorum) precum și lupoaia (Orobanche cumana) favorizate și de efectuarea unei rotații scurte. În cazul atacului de mană se observă o corelație directă între semănatul ”prea devreme” și numărul de plante afectate/Ha. Vremea rece din perioada germinării și răsăririi este asociată de obicei cu un grad mare de atac de mană, ritmul de creștere al plăntuțelor fiind unul lent. Invers, atunci când germinarea și răsărirea plantelor se produc într-o perioadă scurtă de timp se observă o diminuare a riscului de infecție cu mană. Atacul viermilor sârmă (Agriotes spp.) și pagubele produse sistemului radicular sunt și ele în strânsă corelație cu umiditatea solului dar și cu temperaturile moderate.
Pentru a asigura un start bun al culturii de floarea-soarelui, recomandăm semănatul atunci când temperatura medie minimă este în jurul valorii de 10°C, la adâncimea de semănat, urmată de o perioadă cu temperaturi în creștere, pozitive.
Adâncimea de semănat reprezintă un alt criteriu în stabilirea unei culturi uniforme. Cu cât se seamănă mai devreme, adâncimea de semănat trebuie să fie mai mică comparativ cu semănatul în perioada optimă.
Adâncimea de semănat diferă și în funcție de textura solului. Astfel că, în solurile ușoare, afânate, adâncimea de semănat trebuie să fie mai mare, iar pe terenurile reci, mai grele se recomandă semănatul mai la suprafață. Desigur, adâncimea de semănat trebuie corelată cu umiditatea solului pentru a asigura o germinare uniformă.
