Să înțelegem biologia lupoaiei
Lupoaia (Orobanche cumana) este o buruiană parazită ce nu poate supraviețui fără o gazdă, de la care extrage substanțe nutritive și apă. Parazitul este nativ din zonele Mării Negre și Mediterană și produce pagube însemnate în culturile de floarea-soarelui, a cărei primă infestare a avut loc în secolul al XIX-lea. În prezent lupoaia reprezintă un patogen important al plantelor de floarea-soarelui în multe țări, inclusiv în România. La noi in țară lupoaia se regăsește pe zone extinse în sud-est și sporadic în vesul și estul țării. În ultimii ani gradul de infestare al terenurilor din Romania a crescut considerabil, tot mai mulți fermieri constatând existența unor rase noi. De asemenea, se observă o severitate a infecțiilor din ce în ce mai mare, în special datorită condițiilor favorabile apariției infecțiilor târzii.
Plantele de floarea-soarelui infestate prezintă simptome de uscăciune și deficit de substanțe nutritive (ofilire, creștere redusă, subdezvoltare). Infestarea duce la reducerea producției pana la compromiterea completă a acesteia chiar și moartea plantei gazdă înainte de înflorire.
O singură plantă de lupoaie poate produce peste 40.000 semințe, iar acestea supraviețuiesc peste 20 ani în sol. Semințele de lupoaie sunt extrem de electrostatice și se lipesc de particulele de sol, 95% dintre semințe rămânand în sol aproape de planta de lupoaie. Tiparul vetrelor de infestare demonstrează că semințele de lupoaie nu parcurg o distanță prea lungă odată căzute pe sol. Astfel că, factorul principal pentru dispersarea semințelor il reprezintă eroziunea solului cauzată de apă sau vânt.
Lupoaia prezintă un grad ridicat de evoluție, existând deja multiple rase ce infestează culturile, iar riscul de apariție al raselor noi este unul continuu.
Apariția de rase noi este favorizată de caracteristicile genetice ale parazitului privind multiplicarea. În câmp, există întotdeauna o populație genetică diversă de lupoaie (amestec de rase) deși unele rase pot să fie dominante. În fiecare an, lupoaia poate să producă semințe cu o compoziție genetică diferită prin: polenizare încrucișată, auto-polenizare precum și apomixie (producție de semințe fără polenizare, clone ale plantei mamă). Sursele diferite de gene existente în același câmp precum și variatele metode de înmulțire, favorizează evoluția rapida a lupoaiei prin apariția de rase noi. De aceste aspecte trebuie să se țină cont la alegerea modului de combatere, pentru o gestionare durabilă a lupoaiei. Fiind un parazit complex, folosirea unei singure pârghii de control nu va avea succes pe termen lung, soluția fiind adoptarea unei abordări ce integrează rezistența genetică cu controlul chimic împreună cu folosirea unor bune practici agronomice. Despre acestea vom scrie într-un material viitor.
Syngenta este lider european în cultura de floarea-soarelui, cu o gamă largă de hibrizi, fiecare creat pentru a răspunde nevoilor fermierilor de pretutindeni. În România, portofoliul Syngenta cuprinde hibrizi pentru tehnologiile Clearfield®, Clearfield Plus®, Express® sau Conventional precum și hibrizi de tip linoleic și higholeic. Investind în cercetare-dezvoltare, căutăm continuu soluții pentru o agricultură durabilă. Astfel că, pentru managementul durabil al lupoaiei (Orobanche cumana) în cultura de floarea-soarelui soluția noastră presupune folosirea de hibrizi toleranți la lupoaie în combinație cu aplicarea tehnologiilor Clearfield® sau ClearfieldPlus®. Pentru fermele cu infestare puternică cu lupoaie, și acolo unde există riscul apariției infecțiilor târzii, recomandăm cultivarea hibrizilor SY Odessa CLP sau SY Katana CLP cu aplicarea erbicidului Listego®Plus în doză de 2 litri/ha, în stadiul de 6-8 frunze al culturii de floarea-soarelui.
